De prea multe ori Şcoala, profesorii, studenţii, elevii - sunt trecuţi la plural şi calculaţi în procente depersonalizate. Ideea de educaţie văzută drept Cenuşăreasă, care trebuie să fie supusă, să păşească fără zgomot, să se mulţumească numai cu ceea ce mai rămâne - este cum nu se poate mai greşită. Iar Gala Premiilor în Educaţie a reuşit să (re)confere nominalizaţilor mândria de a fi printre cei mai buni. Şi a făcut asta într-un mod care îi onorează pe organizatori.
De la decorul elegant, pâna la juriu, nominalizări şi cele mai mici detalii, Gala şi-a meritat numele. Printre discursuri mai emoţionate sau emoţionante, la categoriile Învăţământ preuniversitar (Elevul, Profesorul şi Şcoala anului), Învăţământ Universitar (Studentul, Profesorul şi Facultatea anului), categoria Cercetare, Organizaţii Neguvernamentale şi Proiecte Educaţionale - au primit recunoaştere, aplauze şi premii - oameni şi proiecte deosebite. Pentru prima dată poate, lumina reflectoarelor a bătut acolo unde trebuie.
Pentru reuşita evenimentului, felicitari echipei Fundaţiei - în special coordonatoarei proiectului, Roxana Colisniuc şi Directorului General al Fundaţiei, Tincuţa Baltag.
Evenimentul de ieri a fost mai mult decât o Gala, mai mult decât un început. A fost o stare de spirit. Ne-a făcut să vorbim în şoaptă, să îi auzim şi să mai ales să îi ascultăm pe cei care au ceva de spus.
Iar până la anul nu mai e decât un an :) Şi mulţi de acum înainte.
Tu unde vrei să cobori?La Universităţii sau la Sorbona?
Dacă nu ştii răspunsul la această întrebare, vino pe 21 octombrie, ora 12, la Şcoala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu, sau pe 22 octombrie, ora 13.30, la Lic. Sf.Sava din Bucureşti şi află mai multe.
“Tu unde cobori? La Universităţii sau la Sorbona?” este un proiect semnat CLUB LMT, care îşi propune să vadă în ce direcţie se îndreaptă tinerii atunci când este vorba de educaţia lor. Această decizie le va influenţa puternic traiectoria profesională.
“Alegem să studiem în ţară sau in străinătate”? Ce stă în spatele acestei alegeri? Sistemul educaţional constituie principala problemă?”
Acestea sunt doar câteva din întrebările la care ne propunem să răspundem în cadrul debate-ului şi conferinţei pe care am decis să o organizăm cu ocazia Săptămânii Naţionale a Participării Active a Tinerilor.
Bineînţeles, alături de invitaţii speciali ai întâlnirii, printre care se numara:Dragos Bucurenci, Simona Iftimescu, Andrei Popescu, Bogdan Kochesch,Tincuta Baltag,Alina Ciceu.
În ce măsură sunt tinerii conştienţi de avantajele reale ale acesteia şi cum putem defini rolul educaţiei non-formale în raport cu angajabilitatea?
Pentru a urmări un raspuns la aceste întrebari, LEAP organizează dezbaterea: Educaţia non-formală – investiţie pe termen lung sau modă?!
Programul se va desfaşura sub forma unei dezbateri de tip panel între reprezentanţi ONG, ofertanţi de educaţie non-formală, ai angajatorilor şi ai mediului academic.
Evenimentul va avea loc marţi, 20 octombrie 2009, începând cu ora 16:30, la Hobby Café şi se înscrie in seria de proiecte aflate sub umbrela Săptămânii Participării Active a Tinerilor.
Miza acestei dezbateri constă în a identifica ce se află în spatele noţiunii de "educaţie non-formală", în masura în care acest concept a devenit din ce în ce mai cunoscut. Vom aduce în discuţie şi limitele unora dintre activităţile de educaţie non-formală, dat fiind că incep să apară din ce in ce mai des confuzii între conceptul de educaţie non-formală şi metodele care îl reprezintă.
Invitaţia rămane deschisă tuturor celor care sunt interesaţi de modul în care educaţia non-formală poate fi inteleasă dintr-o perspectivă cu cât mai multe puncte de vedere.
Pentru a participa la eveniment, vă rugăm să trimiteţi un mail la adresa office@leap.ro până vineri, 16 octombrie, ora 16.00. Vă rugăm să includeţi în mail o scurtă prezentare personală, precum şi o motivaţie pentru participarea la dezbatere (in total 15-20 rânduri). Lista participanţilor va fi anuntată până sâmbătă, 17 octombrie, ora 15.00, pe blogul LEAP. (http://leap.ro/blog/)
Asociaţia A Treia Cafea îşi propune să creeze punţi de legătură între vocaţie, hobby şi alegerea profesională. În acest sens, programul Şcolii Vocaţionale A Treia Cafea include o serie de cursuri, organizate în module, susţinute de specialişti în domenii cât mai variate.
Joi, 15 octombrie, între orele 17:00 – 20:00, la Hobby Cafe, Şcoala Vocaţională A Treia Cafea organizează un eveniment cu intrare liberă pentru toţi cei interesaţi de cursurile de orientare profesională şi de dezvoltarea acelor abilităţi ascunse în pasiunile fiecăruia.
Pe parcursul Serii A Treia Cafea, profesorii îşi vor prezenta cursurile şi vor răspunde la întrebările viitorilor cursanţi.
Pe site-ul www.atreiacafea.ro, înscrierile au început încă de pe 8 octombrie. Participanţii la Seara A Treia Cafea se vor putea înscrie direct, la finalul prezentărilor.
Recomandări: Probabil unul dintre cele mai energice cursuri, tema « Atitudine și succes » propusă de Iulian Olariu îi provoacă pe cursanţi să exploreze propriile resurse motivaţionale şi, printr-o nouă atitudine, să afle cum îşi pot organiza mai eficient și mai plăcut drumul către cariera dorită şi scopurile propuse.
Pentru cei care vor să afle mai multe despre cunoaşterea de sine, Gelu Sabău va prezenta o incursiune în istoria şi evoluţia unui sistem de gândire cunoscut încă din Antichitate în cursul « Originile şi istoria gnosticismului ».
O lume nouă se creează şi ajunge să prindă aripi în atelierul cursului «Fereastra către tine». Georgiana Vlahbei te invită într-o călătorie de pictură şi creaţie în culori, simboluri şi poveşti.
Ligia Neculasusţine un curs deosebit sub semnul relaţiei de comunicare, al cuvintelor şi al artei persuasiunii. Exercitii, jocuri de comunicare şi teste pentru identificarea tiparelor de comunicare, la cursul «De comunicat, comunici. Dar eşti convingător ? »
blank total. dacă nu scriu acum - cevaorice - nu mai scriu niciodată.
aşa că, iată - un post sec, casafie, şi să trec şi eu mai departe, aşa cum ar fi bine să facă mai toţi oamenii, la un anumit moment, în viaţa lor.
la mine, trecutul mai departe se petrece greu şi rar. insă atunci când se petrece, vă avertizez, se cunoaşte. cutiile, foile, agrafele de birou indoite, nasturii, şosetele desperecheate - tuturor le găsesc câte un motiv sau scuză să rămână în sertare, dulapuri şi subpaturi. De două, trei ori pe an, când bate alizeul depresiv, le sacrific pe altarul purificării mele sufleteşti. fără drept de apel.
aşa şi cu blogul. le arunc pe toate acum, ca să pot să o iau de la capăt.
licenţe. plecări intristate către bunici. regăsiri. recrutări pentru LEAP. Istanbul - Commencement Conference - Open Society Institute (final de bursă Soros). Sărata Monteoru - Şcoala de vară FORCE. LEAP în prag de toamnă. planuri. decizii răzgândite. decizii hotărâte. admitere la master. ironia sorţii. iar. decizii răzgândite. şi când m-am trezit intr-o zi, era deja toamnă.
iar. acum fix o zi, mi-am dat voie să-mi accept faptul că, de fapt, nefericirile mele sunt numai mofturi. sunt atât de multe lucruri pentru care ar trebui să fiu (şi pe cuvânt că sunt) recunoscătoare, încât ar trebui să mă maturizez şi să mă bucur de ele, fără melancolii adolescentine. e drept, nu sunt unde mă imaginam la 16 ani. însă sunt acolo unde ar trebui să fiu astăzi. dar despre asta, în episoadele următoare.
Hobby-urile se întâlnesc cu cariera la prima Şcoală Vocaţională
“A treia cafea”
Se deschid porţile şcolii – ale şcolii vocaţionale „A Treia Cafea”: prima ediţie se desfãşoarã în perioada 24-25 septembrie 2009, în Bucureşti.
„A Treia Cafea” reuneşte personalităţi din diverse domenii – de la artişti la oameni de afaceri – pentru a le împãrtãşi cursanţilor cunoştinţele lor cu privire la arta de a alege o carierã potrivită cu aptitudinile şi visurile personale.
Totodată, specialişti în psihologia carierei le vor prezenta participanţilor instrumentele prin care îşi pot transforma talentul în piatra de temelie a unei cariere reuşite, sub sloganul „de la hobby la brand personal”.
Şcoala se adreseazã deopotrivã liceenilor, studenţilor şi absolvenţilor care doresc să îşi modeleze drumul în carieră potrivit propriilor pasiuni.
Miza şcolii vocationale “A Treia Cafea” este importanţa generării unei legende personale la nivel de carieră.
Obiectivele principale “A Treia Cafea” se axează în jurul strategiei de aplicare a aptitudinilor considerate de obicei neproductive în activitatea profesională principală, având ca destinaţie brandul personal.
Programul este structurat pe conferinţe şi traininguri interactive, care vor avea loc la Hobby Cafe (Str. Negustori 34, Bucureşti), între orele 10:00 şi 18:00, pe 24 şi 25 septembrie 2009.
Perioada de înscrieri este între 1 şi 18 septembrie 2009. Locurile sunt limitate la 30 de participanţi.
Parteneri media: HotNews.ro, Toateblogurile.ro, Elevate, 121.ro, Talent Gate, Radio Lynx, EurActiv, Cariere, Smart FM, Wagner-Arte si Povesti, Hobby Cafe
Apasa play. Acum, daca vrei, citeste. Daca nu, mergi mai intai sa vezi filmul. Apoi, intoarce-te aici sa te convingi ca ti-a placut:)
Am vazut filmul pentru ca mi-au placut culorile din trailer. Am citit cateva recenzii - unele nu tocmai fericite - si toate vorbesc despre hipnoza, vieti trecute si un film la limita SF-ului. Eu m-am uitat, se pare, la alt film. Un film care m-a emotionat. Am inteles ca uneori, a merge mai departe, nu inseamna a privi inainte, ci spre interior.
Pentru ca se afla de multe ori la granita dintre ceea ce ar putea fi un film bun si o cadere in derizoriu, am stat tot timpul cu inima stransa, sperand sa nu ma dezamageasca. Nu stiu de a reusit ori nu, insa cateodata dezamagirile apropie.
Am vazut filmul ca pe o metafora. A cresterii. De la o adolescenta linistita si senina, cu tentative nereusite de evadare (usile colorate care nu se deschid), la devenirea catre o feminitate asumata, inteleasa, puternica (secventa finala prin NYC - un oras in care poti fi oricine, insa in care Ana alege sa fie ea insasi).
Prin moarte, cand se sfarseste biologia, ne regasim. Prin moarte acumulam. Prin moarte, sufletul se elibereaza. Prima dragoste a Anei o vindeca de nevisare. Aceeasi prima dragoste - neimplinita - reprezinta o sugrumare a spiritului - iar proiectiile asa-ziselor vieti trecute arata, de fiecare data, durerea pierderii, de care Ana incearca sa se elibereze.
Cautand siguranta oferita de imaginea paterna care i-a orientat intreaga existenta pana in acel punct, Ana se lasa salvata de tatal celei mai bune prietene (colacul de salvare aruncat in ocean - Linda), alaturi de care trece de pe un continent pe altul, dintr-o lume intr-alta. Reintalnirea cu cel care a declansat seria de vise pare fireasca si asteptata. Insa experientele care au maturizat-o pe ea au transformat legaturile - si astfel, se proiecteaza o imagine materna - nu o ipostaza amoroasa. Maternitatea, ca implinire a feminitatii, apare ca lait-motiv si spre finalul filmului - iar Ana isi gaseste puterea in realizarea acestui fapt (la madre de los hombres buenos). Se pare ca, pana la urma, nu toate femeile sunt tarfe. Si nu toti barbatii sunt violatori.
Porumbel si soim - victima si atacator - pace si razboi. Razbunare printr-un gest pur fiziologic. Violenta din scenele finale nu a fost un simplu act gratuit. A fost ultima zbatere a porumbelului din scena de inceput. Simbolul ochiului (soim, cadavru, om ce a creat razboiul) care nu mai vede, nu mai distinge binele de rau - acoperit fiind de rezultatul gestului pur fiziologic.
Am vazut filmul asa cum privesti un tablou. Am privit tabloul asa cum vezi niste secvente derulandu-se rapid din tren.
Minusuri:
- imaginea materna - Justine - nu a fost exploatata indeajuns si a lasat semne de intrebare cu privire la rol
- pretextul hipnozei - minus dublat de accentul nefericit pe care s-a prefacut a-l avea tanarul american pe tot parcursul filmului
- avalansa de simboluri si interactiuni: binele si raul, simbolul ochiului, usile, feminitate si masculinitate, pace si razboi, viata si moarte, biologic vs. spiritual, maternitate etc. - fiecare a avut potential de a se dezvolta de sine statator in derularea filmului; insa uneori fiecare a a fost sufocat de celelalte.
- nelamuririle, intrebarile si sentimentul de cearfidaca
Cu toate acestea, se prea poate sa fi luat din film numai ceea ce aveam eu nevoie. Am sa-l revad intr-un an. Si am sa stiu daca ieri mi-a placut ori nu.
Daca, tu cum l-ai vazut?
El tiempo y el silencio nos transforma - nos hace disipar los miedos
Fierbe. Pe undeva pe sub primul strat de epiderma. Pluteste la nivel de comoditate. Se taraste prin cuvinte pe care ne pricepem numai sa le activam, sa le irosim. Ne dam de trei ori peste cap si cadem pe vertebra din zona sacrala. In loc sa ne ridicam si sa mergem mai departe, ne loveste o amnezie tampa. Ne taram pe burta pana in cea mai apropiata zona umbroasa si ramanem acolo pana se mai da cineva de trei ori peste cap. Aplaudam haotic, aritmic si apoi atentia ne e distrasa de vreo ganganie - atac senzorial care, alaturi de procesul respirator, ne suprasolicita pana la scurtcircuitare.
Fierbe. Lovirea pumnului in masa si a capului de pragul de sus. Ne pastram declarativi si puri. Niste mimoze, atinse indecent de tentatia viralului.
Umbla zvon ca asta nu e Romania noastra*. In tara oamenilor tristi, ranjetul este la moda. Luarea de atitudine este la moda. La fel buzele rotunjite pe vocalele sferice din protest. Doua Romanii. Nu se mai poate asa! Suntem milioane de romani destepti! Enough is enough! Ne intoarcem acasa! Bucurestiul nu este Teheran sau Chisinau! Pentru o Romanie de vulturi nu de struti! Te vrem!
Ei bine, Romania mea nu are balls. In schimb, are suflet si minte. Sa strige altii dupa oxid de carbon, litere din Alfabet si bluze traditionale din in. Sa strige altii dupa legionari si drepte apropiate de extrem, despre rasucirile lui Petre Tutea provocate de motoare de cautare. Sa calculam in milioane oamenii destepti. Sa calculam in milioane oamenii care voteaza. Sa calculam in milioane oamenii pentru care track record-ul celor cu balls se masoara in distanta dintre noi si ei. Iar distanta dintre noi si altii se masoara in sosele, centuri si posterior de strut.
2, 773 de membri pe Facebook. 2, 773 de oameni care s-au regasit in textul ce ne indeamna la trezire. Cativa imi sunt prieteni, cunoscuti, colegi. Si fiecare dintre ei a facut pana acum insutit mai mult decat oamenii care se dau de trei ori peste cap. Au facut insutit mai mult pentru a-si schimba viitorul, nu pentru a-l pune in mainile altora.
Ma ingrijoreaza usurinta cu care oamenii initiaza si adera la miscari de rotatie si revolutie. Declarativ si pur. Usurinta cu care oamenii se activeaza in salt si se prabusesc rupand legaturile sinaptice. Asta ne consuma. Zbuciumul. De asta obosim repede si ne retragem la umbra.
Dintr-un text scris pe genunchi, s-a transformat in manifest. Dintr-un manifest, se ajunge la un obiectiv irealist, cu iz de oracol de liceu.
Cel mai important pas ar fi sa identificam acele persoane integre, pregatite, care nu au mai fost implicate in viata politica, pe care sa le convingem sa se implice, pe care sa le promovam, sa le sustinem si sa le votam. Si nu peste patru ani. Ci toamna aceasta.. Mai avem patru luni. E timp suficient daca ne unim toti fortele in mod constructiv. In 3 zile ne-am strans 1100 de oameni pe Facebook!*
Apreciez initiativa si impresia artistica. Insa din 4 luni, s-a ajuns la 3. Intr-o tacere plictisita, pe probabil sindrom de sezon estival, petrecut departe de lumea dezlantuita.
Daca da, cu ce puteti ajuta? Sunteti acea persoana integra, pregatita, care ar fi dispusa sa se sacrifice timp de 4 ani pentru viitorul sau si al tarii? (Pentru ca a fi implicat in politica nu va mai fi, in aceasta paradigma,o modalitate de imbogatire pentru inca trei generatii- ci un sacrificiu! ) Ne puteti ajuta cu recomandarea unei astfel de persoane? Sunteti o celebritate dispusa sa ne ajute cu promovarea acestei initiative? Sunteti o persoana curajoasa care este dispusa sa ne ajute cu timpul sau, cu idei, cu sugestii, cu promovare, cu un sediu, cu fund-raisingul, cu semnaturile …oh, de cate este nevoie….*
Oh, de cate este nevoie. Si, oh, cat de multe ne lipsesc. In aceasta paradigma.
sau, ca sa traducem eliberati de constrangeri, suntem si ceea ce am pierdut.
Tocmai am incheiat (sau am pierdut?) 2 h 25' de Amores Perros, un film de Alejandro Gonzalez Inarritu. Fraza de inceput de entry este de fapt fraza de final, care, mascata intr-o dedicatie, leaga tot filmul intr-un buchet si ti-l ofera.
Nu imi sta in fire, ori in stil de fragmente, sa abordez teme filozofice - cu atat mai putin cand vine vorba despre un film cu Gael Garcia Bernal (cred ca pasiunea noastra, a reprezentantelor ispitirii pomicole pentru acest firav, insa talentat actor, rezida in credinta neclintita ca el trebuie sa fie salvat; si stim cu totii ca nimic nu genereaza pasiuni mai arzatoare in sanul damelor decat gandul ca pot salva pe cineva - de orice, chiar si de un sine insusi). Cu atat mai putin filozofic ar putea parea un film in care personajele subtile ce modifica directia scenariului sunt niste caini, fapt ce indeparteaza titlul de orice nuanta metaforica.
Revenind insa la tema entry-ului pe care il citesti acum cu un interes crescand (*fapt demonstrat stiintific - cascatul nu denota plictis, ci reactie naturala a organismului catre concentrare), mi s-a confirmat o revelatie recenta. Totul tine de perspectiva. Ori mai curand - de schimbarea ei.
Toate temerile, fricile, retinerile, intrebarile. Toate deciziile pe care nu le luam de teama de a nu pierde. Timp, bani, energie, onoare, suflet, lucruri, oameni. Manifestare confortabila a instinctului de conservare. Pretext.
Ipoteza:
Suntem si ceea ce am pierdut.
Argument 1:
Nu poti pierde ceva ce nu ai avut vreodata.
Argument 2:
Nu poti avea daca te gandesti ca vei pierde.
Argument 3:
Toate temerile, fricile, retinerile, intrebarile. Nu ne lasa sa fim.
Concluzie:
Fara pierderi, suntem incompleti.
Iar pe mine, perspectiva asta ma linisteste. Se vede treaba ca lait-motivul celor mai recente post-uri a fost dat de pierderi si regasiri.
Incheiem capitolul si ne vedem mai departe de ale noastre.
Astazi, din sifonier, mi-au cazut in brate numai haine negre.
Cum sa ma intorc la bunici si sa ma astepte lumanari pe prag? Cum sa ma intorc in casa copilariei mele si sa nu pot sa rad si sa strig de la poarta ca am ajuns? Cum sa stau cuminte, cu mainile in poala, jucandu-ma mecanic cu cordonul de la rochie? Ce sa ii spun bunicii mele cand o sa ma ia in brate? Cum sa o vad pe mama copil?
Cat de umani devenim cand altii nu mai sunt. Cat de stanjeniti. Cat de departe se afla ironia si nimicniciile. Cata liniste se face in noi. Cum ne cuprinde regretul de a nu fi facut ceva mai curand, de a nu fi facut ceva mai bine, de a nu fi fost mai sinceri, de a nu fi zambit mai mult, de a nu fi sperat mai frumos.
Bunicul imi aducea cirese. Disparea de la masa mare din curte unde stateam cu totii, pleca in gradina si se intorcea cu o pestelca plina. Iar eu, in loc sa sar si sa-l iau in brate, ii multumeam politicos, usor plictisita, gandindu-ma ca asa face o domnisoara educata de la oras. Incurcata de insemnatatea gestului simplu.
Acum, educata si usor plictisita, am sa aprind o lumanare. In loc de un multumesc. Care, nu stiu cum se face, vine mereu prea tarziu.
Am scris aici ca sa-mi aduc aminte. Sa nu uit - sa fiu mai sincera. Sa zambesc mai mult. Sa sper mai frumos. Am scris aici ca sa-mi aduc aminte sa ma agat de oameni. De oamenii care sunt importanti, de oamenii care pot fi importanti. De oameni care au fost. De cei care vor fi. Sa ma agat de oameni cu drag, de oameni dragi; sa imi amintesc a spune multumesc la timp.
Sa gandesc mai putin si sa simt mai mult.
Ca sa imi aduc aminte sa traiesc astazi. Sa fiu prezenta in viata mea. Si sa imi asum ceea ce sunt si ceea ce fac. Sa imi imbratisez greselile si sa ma bucur de reusite.
Am scris ca sa-mi amintesc ca totul trece foarte repede.
Insa totul trece mai frumos decat orice-ul.
Si pentru ca nu e nevoie sa ma regasesc. Sunt deja aici.
Link Education And Practicecaută colaboratori-voluntari pentru proiectele sale de educaţie non-formală!
Aşteptăm CV-ul tău pană pe 15 iulie, la adresa office@leap.ro. Apoi, te aşteptăm la interviu.
Tu eşti
Student cu ceva experienţă in educaţie non-formală (voluntariat, traininguri, stagii de practică, asociaţii studenţesti etc.) şi iţi doreşti să realizezi proiecte, visezi să lucrezi in cercetare sau să dezvolţi strategii de PR.
Noi suntem
LEAP - fondat şi condus de tineri cu experienţă in domeniul non-profit şi in proiecte educaţionale - un meta-ofertant de educaţie non-formală, un nod de legatură intre toţi ceilalţi actori din domeniu - fie că aceştia sunt membri ai mediului universitar, sau ai mediilor de afaceri şi instituţional.
Ceea ce aşteptăm de la voi - cei care vă doriţi să desfăşuraţi stagii de practică in cadrul LEAP, sau care vreţi să continuaţi ca voluntari-membri in cadrul organizaţiei noastre - este o activitate intensă si continuă, dorinţa de a invaţa şi de a atinge standarde de profesionalism.
Care sunt activităţile pentru care vrem să ni te alături?
LEAP desfăşoară mai multe proiecte in paralel. Pentru că este vorba de dezvoltarea ta, nu avem o fişă a postului pe care trebuie să o respecţi, dar avem sugestii despre cum ar putea munca ta să se integreze in efortul nostru de ansamblu. Poţi incerca propriul tau drum, iar LEAP iţi oferă mijloacele pentru a-ţi atinge potentialul maxim.
Pentru a vedea cateva exemple de proiecte in derulare şi activităţi pentru care căutăm colegi de echipă, te invitam sa ne vizitezi blogul. Pentru detalii despre educatie nonformala si angajabilitate, vino pe situl LEAP.
Un prim pas către LEAP inseamnă un CV la adresa office@leap.ro!
Daca ai fi tu. La 23 de ani. Daca ai zambi. Daca ai crede. Daca ai spera. Daca ai avea toata viata inainte.
Daca timpul tau inseamna toata viata pentru ea.
Urgent, donare de sange pentru Ana – 23 ani, studenta, fiica si prietena – care a avut in seara de vineri 26.06.2009 un accident in timp ce se indrepta spre mare, masina in care se afla rostogolindu-se de pe autostrada soarelui in dreptul km 30. In momentul de fata, starea ei este foarte grava, traieste din transfuzii si are mare nevoie de sange!! Nu conteaza grupa!
Informatii suplimentare pentru cei ce vor sa mearga sa doneze sange:
1. Centrul unde se face recoltarea se afla in apropiere de Piata Victoriei, pe Str. Constantin Caracas, nr.2-8, sector 1, colt cu str Dr. Iacob Felix.
2. Trebuie parcursi urmatorii pasi: - camera 54 ptr luare in evidenta - camera 38 ptr consult medical si analiza sangelui (ambele la etajul 1) - la etajul 2 asteptati sa fiti strigati
3. Neaparat sa fiti odihniti si sa fi mancat dimineatza paine cu gem sau biscuiti sau covrigi si sa fi baut ceai indulcit.
4. Programul incepe la ora 7:30, dar e recomandat sa ajungeti pe la 8.
5. Poate cel mai important: in sala unde donati sange sa mentionati numele persoanei pentru care donati, spitalul, sectia
6. Pentru cei ce nu au mai donat niciodata, sau a trecut mai mult de 6 luni de la ultima donare dupa luarea in evidenta se ia o proba de sange care este analizata si abia dupa 2 zile apar rezultatele. Abia dupa ce aceste rezultate sunt OK veti putea dona efectiv.
7. Cei ce doneaza sange vor primi 7 bonuri valorice de 7.41 RON, o zi libera de la serviciu/scoala (ziua in care doneaza sange) si reducere 50% la abonamentul RATB/Metrou ptr o luna.
Pentru a putea deveni donator de sânge, trebuie să îndeplineşti următoarele condiţii:
vârsta cuprinsă în intervalul 18-60 ani
greutate 58-100kg femeile şi 60-110kg bărbaţii
tensiune arterială sistolică între 11 şi 18mmH
să nu fi suferit în ultimele luni intervenţii chirurgicale
femeile să nu fie: însărcinate, în perioada de lăuzie, în perioada menstruală
să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 24 de ore înaintea donării
să nu ai/să nu fi avut urmatoarele boli:
hepatită (de orice tip)
TBC
sifilis
malarie
epilepsie
bruceloză
ulcer
diabet zaharat
boli de inimă
boli de piele
miopie peste (-) 6 dioptrii
Înainte de a dona:
Dimineaţa înainte de recoltare poţi consuma o cană cu ceai sau cafea, un mic dejun puţin consistent, legume, fructe
Fără proteine, grăsimi (lapte, unt, carne, etc)
Nu fuma înainte şi după donare cu o oră
Avantajele donării:
Următoarele analize sunt gratuite: RH; Grupa sangvină; Hepatita B, C; HIV(SIDA); HTLV (leucemie); VDRL (siffilis); ALT (probe hepatice).
La cerere, ai posibilitatea efectuării ulterioare şi a altor analize gratuite (calcemie, glicemie, transaminaze, colesterol, EKG, radiografie pulmonară)
Adeverinţa pentru obţinerea unei reduceri de 50% pentru transportul în comun pentru 30 de zile
1 zi liberă (în cazul angajaţilor cu carte de muncă)
Primeşti 7 bonuri de masă în valoare de aproximativ 50 RON
Cât se donează:
La o donare se recoltează 450 ml de sânge, cantitate ce se reface: ca volum in câteva ore, celular în 2 săptămâni.
Siguranţa:
Trusa utilizată pentru fiecare donare este sterilă şi de unică folosinţă.
Nu există riscul contaminării cu HIV, sau alte virusuri.
Senzaţia de leşin sau oboseală după donare este foarte rar intâlnită.
Poţi dona doar dacă starea de sănătate îţi permite şi te simţi bine.
înaintea donării ţi se vor pune câteva întrebări legate de starea de sănătate şi ţi se va face un mic examen medical - hemoglobina, puls, tensiune.
Planuiam sa merg la Futu-resh-ortsdecevavreme. Cand inca mai era zapuseala in aer si asteptam noaptea cu racoarea din Herastrau.
Insa pentru ca a inceput sa vina toamna in fiecare seara, filmele scurte s-au mutat la TNB. Si noi dupa ele. Ceva lume in zona, nivel ridicat de trendyness, convorbire telefonica cu O. despre incercarile patrupedelor de a atrage atentia prin marcarea teritoriului in spatii publice si apoi mustrari de constiinta manifeste catre R. pentru corupere de voluntari minori la legarea bratarii primite contra 20 RON. Atat a fost biletul de intrare.
Urcam trepte dupa trepte dupa trepte si ajungem - eu una cumva dezorientata - la locul cu pricina. Una dintre sali deja plina de scaune. Iar scaunele pline de oameni. Alta sala, alaturata, goala. De oameni. Pionierat pentru mine si R.. Schimbam locurile de vreo 4 ori luand in calcul toate variantele: prea aproape, nu indeajuns de aproape, prea la stanga, prea la dreapta. Atmosfera inabusitoare - legaturi create cu ceilalti participanti prin faptul ca ne respiram unii altora aerul.
De bine ce ne-am asezat (revenim la senzatia compromisa de avion cand speri ca langa tine se va aseza tatal copiilor tai), cu cateva emotii - s-au pornit si proiectiile, dupa un discurs de deschidere relativ greu de auzit - insa pun asta tot pe seama faptului ca imi concentram energiile catre inspiratie. S-a pornit si ploaia. Am pornit-o si noi catre alta sala.
Minusuri:
- filme prea lungi pentru a fi scurte - in special pentru prima parte a serii
- sunetul care avea o personalitate proprie, separata de a filmelor
- ploaia de afara
- ploaia dinauntru
- incendiul de la cladireadesticla de la Armeneasca, care a concurat serios cu popularitatea evenimentului in sine
- mirosul de bere din sala, amestecat cu ceva fum de tigara de pe holul cu foi printate A4 care ne spuneau ca de fapt este o iluzie optica, de-o taiai cu cutitul
Plusuri:
- atmosfera relaxata
- buna crestere a celor prezenti
- plimbarea cu scaunul plia(n)t prin baltile apei de ploaie
- statul langa perete alaturi de placuta companie a initiatorilor acestei miscari (n.n. de stat langa perete)
- una dintre voluntari/organizatori care manuia cu dexteritate cate doua mopuri deodata, in incercarea de a stavili fortele naturii manifestate in interior - o felicit pe aceasta cale pentru initiativa si determinare
- briosa
- Next Floor, Regia: Denis Villeneuve, Canada, 2008
- The Nail, Regia: Benedikt Erlingsson, Islanda, 2008
- El Empleo, Regia: Santiago 'Bou' Grasso, Argentina, 2008
- altele pe care nu le-am vazut datorita plusurilor de mai sus:)
- "daca iesim, intram?" @ R.
Asadar, la o analiza rapida, cantitativ - iesim pe plus si felicitam organizatorii.
Data viitoare insa, s-ar putea sa astept sa iasa cartea.
Later edit (la cererea publicului :P )
La partea de plusuri, analiza nu ar fi completa fara mentiunile adaugate la montaj (multumiri, Razvan, pentru sesizare, ne cerem scuze pentru dezmagirea initiala:) :
- plimbarile dezorientative pe holuri
- aruncarile cu privirea insistenta
- legea lui Arhimede readaptata -prin scufundarea de sus in jos
- raspunsul universal "partial, lateral"
- discutia despre variatele nivele de coolness
- hlizeala de pe scarile Artexpo
- doza de Redbull cu tesut epitelial si discutia despre ingredientele organice
Dupa o perioada de pauza ceva mai lunga, ma intorc pe blog.
Ca o intoarcere acasa.
Trei ani (+ unul bonus), doua facultati, doua saptamani, doua licente. Incheiate toate astazi.
Cu bine.
In loc de sentiment de usuratate a fiintei, ma copleseste plinatatea lipsei. Lipsa unui termen limita, lipsa unor sute de pagini, lipsa ceasului desteptator (a carui denumire este inselatoare, va asigur), disparitia subita a planurilor cu privire la totceaveamdefacut inlocsainvat.
Ar fi mult de scris, insa mi-am pierdut obisnuinta scrisului pe sufleteste. Revin, incet.
Daca ma vedeti, spuneti-mi ca ma caut. Sa stau locului odata, sa ma regasesc.
Te asteapta o educatie alternativa, dezvoltare recreativa, distractie si multi prieteni! Scoala de vara FORCE este mai mult decat o fila dintr-o carte de mate, bio sau romana... este o scoala de vara in care se reunesc liceeni talentati, deosebiti, ce cauta mereu mai mult decat primesc.Timp de 10 zile, incepand cu 4 august, la Sarata Monteoru, te invitam sa fii alaturi de noi intr-un program interactiv de fun&learn.
Pe parcursul celor 10 zile, scoala de vara FORCE va fi o alternativa de calitate la educatia scoalara. Cele 2 mari directii pe care ne vom concentra sunt:
dezvoltarea personala - prin seminarii, training-uri, ateliere de lucru și de creație, activități sportive și team-building-uri;
dezvoltare profesionala - prin consiliere si orientare profesională pentru o cariera de succes și obținerea unui viitor loc de muncă.
Nu trebuie decat sa vizitezi acum: www.force.ro si sa completezi formularul inscriere.
Asadar, nu mai sta pe ganduri, indrazneste sa faci primul pas si APLICA ACUM la scoala de vara FORCE!
Eu locuiesc la bloc. Langa blocul meu, este o casa. Cand eram mica, apartinea unei familii de romi. Cu doi copii - un baiat si o fata. Se jucau mereu cu noi, copiii de la bloc. Imparteam orele la cat e ceasul imparate, stateam impreuna la un, doi, trei, la perete, stai!, vorbeam despre flori, fete sau baieti, melodii si cantareti. Jucam leapsa pe culori si de-a v-ati ascunselea. Mai auzeam prin vecini ingrijorari si nedumeriri, care mi-i descriau pe c. si m. in alte culori decat cele pe care le cunosteam eu si nu intelegeam de ce - sunt tigani - era spus ca un diagnostic de boala incurabila.
Si am inceput sa fiu mai atenta, sa vad ce simptome prezinta. Si parca, odata, jucam sotronul si am vazut-o pe m. cum a luat din cutia mea o creta verde, intreaga, pe care nu a mai pus-o la loc. Alta data, c. ne-a batut la macao, insa eu l-am vazut ca punea jos cate doua carti deodata. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, nici acum nu stiu ce s-a intamplat cu surprizele de la guma de mestecat Turbo pe care le colectionam cu totii, cu atata infrigurare. Stiu doar ca le-am adus intr-o zi afara, m. a zis ca imi da niste dubluri si...
Apoi s-au mutat, cum am aflat mai tarziu ca au facut-o de atatea alte ori in trecut. Si i-am uitat.
Acum, pe strada, accelerez pasul cand trec pe langa tigani si imi tin geanta mai strans, nu ii privesc in ochi si uneori imi tin si respiratia, numai-numai sa trec neobservata. Ii reped daca ma intreaba ceva, ii judec si sunt sigura ca fiecare are in buzunar o colectie de surprize - de la guma de mestecat Turbo.
Stiti cum este, asa-i?
Stiti cum este revelatia faptului ca stereotipiile si prejudecatile nu actioneaza decat ca profetii auto-implinite, stiti cum este egalitatea de sanse si drepturi, integrarea, responsabilizarea?
Nu sunt ipocrita. Da, am fost scuipata cand nu am vrut sa ii dau bani unuia pe strada. Da, am fost atacata si lovita de un tigan. Da, imi este frica atunci cand ma intorc seara mai tarziu acasa.
Nu sunt ipocrita. Da, am fost la evenimente dedicate romilor, chiar si numai pentru a ma provoca in a intelege, pentru a-mi castiga dreptul de a judeca. Da, am inteles ca si noi, si ei, suntem victime ale prejudecatilor noastre. Am inteles ca vorbind in termeni dihotomici nu vedem decat o parte a problemei si niciodata solutia. Am inteles ca pe unii ii respect, pe unii ii admir, pe unii ii compatimesc, iar de altii mi-e frica atunci cand ma intorc seara mai tarziu acasa.
Luni am fost la etapa finala a concursului national "Tinerii Dezbat". S-a vorbit despre egalitate de sanse, despre masuri afirmative, despre discriminare si despre viitor. S-a vorbit fara patima, dar cu pasiune. Am stat cu totii la o masa rotunda in Casa Poporului (nu, nu in Palatul Parlamentului) si am vorbit si am ascultat, privindu-ne in ochi. Felicit din inima initiativa si ii salut pe cei de la RNTR (under construction) - o echipa frumoasa si implicata, careia ii doresc mult succes si in viitoarele proiecte.
Pe langa planuri, proiecte, strategii si succese, am vorbit de multe ori cu C si despre asumarea identitatii ei. Si ma bucura curajul. In a-si asuma - nu identitatea - ci responsabilitatea de a fi un purtator de cuvant, care, prin reusitele personale, poate influenta - poate genera schimbarea.
Si ii felicit si intelepciunea de a formula argumente pentru a convinge tinerii romi sa contribuie la aceasta schimbare. Cititi cu rabdare si aplicati la internship-ul descris mai jos, ori raspanditi vestea mai departe.
Am crescut acum. Nu mai e vremea jocului de-a baba-oarba. Acum e adevar si provocare.
C mi-a spus de ce:
- pentru ca mai multi tineri de origine roma, care s-au integrat in societatea romaneasca - sa-si asume identitatea (nu si prejudecatile), sa fie sustinuti in acest proces, sa-si dea seama ca ei nu mai sunt amenintati si ca pot schimba ceva sau macar pot deveni exemple de buna practica - ceea ce, in timp, va reduce stereotipul fata de tigani. De ce tocmai ei? Pentru ca deja sunt integrati in societate, pentru ca sunt capabili sa fie (sau sa devina) link intre cele doua culturi.
-Pentru ca acest lucru sa se intample, ei trebuie mai intai identificati- si asta chiar e munca de detectiv, presupune eforturi de a transmite mesajul pe cat mai multe canale - ptr ca sunt sigura ca sunt raspanditi in cele mai diverse medii si se preocupa de cele mai diverse domenii.
-Pentru ca romanii sa sprijine cauza, sa inteleaga ca ce se intampla cu romii este o problema sociala si nu numai una etnica si care vrem nu vrem ne afecteaza pe toti. Acesti romani (mai ales daca sunt lideri de opinie in societate) pot incuraja romii ascunsi sa iasa in fata tocmai prin toleranta si sprijinul lor. Sa se creeze o solidaritate intre cele 2 culturi si sa depasim "paradigma separarii" sa ne uitam in curtea vecinului- ca de data asta e bine.
Balanta dintre oamenii capabili si numarul de probleme existente in zona aceasta - este extrem de dezechilibrata. Internshipuri precum cele de la Bruxelles sunt menite sa creeze astfel de resurse umane, o elita care sa influenteze in bine aceasta problema grava cu care ne confruntam cu totii.
Iata detaliile acestui internship: INTERNSHIP for the Young Roma Graduates, EC, DL 22.06
Dear All,
We are happy to launch the 2009-2010 Call for Application for the
European Commission Internship for young Roma Graduates. The
internship will start on October 1, 2009 until February 28, 2010.
The deadline for sending applications is 22 June, 2009
Am avut primul calculator in clasa a 7-a si internet din clasa a 9a, prin dial-up. Cunosteam toate tonalitatile modemului si ma rugam cu ochii tinta la el sa prinda o frecventa libera, pe care o identificam dupa piuit. Aveam lag pe mirc, ceream ping-uri, incepeam fraze cu /me si imi identificam colegi pe holurile liceului dupa nick-ul de pe net. Telefon mobil am avut de pe la 16 ani. Multa vreme inca mai memoram numerele de telefon, pentru ca nu erau prea multe de trecut in agenda.
In mod uimitor, am supravietuit mare parte din viata mea fara mijloace de comunicare faradecare existenta mea prezenta si-ar pierde sensul. Accept fara clipit din ochi avantajele avansului tehnologic, dar e un lucru pe care nu-l pot intelege, si pace!
Inainte ca avantul (cuvant derivat din vant, asadar derizoriu sisau trecator) tehnologic sa ne usureze constiinta atunci cand contramandam/intarziem/modificam: ora, locul, ziua - cum faceam de totusi ne intalneam?Fara sa asteptam 3 zile pe saptamana la vreo iesire de metrou cu Speranta - ca poate unul dintre amicii nevazuti de multa vreme va trece fix pe acolo.
Ce reteta secreta ne facea sa ne asumam un angajament, o responsabilitate, sa avem un program sanatos si putin variabil, astfel incat atunci cand in aprilie stabileam o intalnire pentru 5 mai, la ora 18:00, la metrou, la TNB, ea chiar se producea?
Acum, nici Speranta, nici prietenii nu mai sunt ce-au fost.
Acum, am 2 telefoane mobile, telefon fix, 5 adrese de e-mail (una pentru o scoala, una pentru alta, una oficiala, una pentru LEAP, una mai veche) blog, facebook, twitter, linkedIn, Ym, MSN, Y360, skype. Si pe cuvant de reusesc sa stabilesc vreo intalnire care sa nu isi modifice coordonatele de cel putin 3 ori pana la momentul (re)stabilit, iar asta in fericitul caz in care nu se amana pana la o data ulterioara...
Asa ca, te rog, nu-mi scrie pe twitter - ci trimite-mi un porumbel cu mesaj elegant purtat la glezna. Nu imi ura la multi ani pe wall-ul de pe FB - vino si scrie cu creion chimic pe zidul cu interfon. Nu-mi trimite cadouri virtuale - adu-mi o floare in scara blocului, sau la metrou la universitate. Nu-mi da sms - gandeste-te la mine, iar eu voi sti. Nu-mi da buzz pe mess - da-mi un cot sa ma faci atenta sa ma uit la tine atunci cand imi vorbesti. Crede-ma pe cuvant cand iti spun ca nu m-am ingrasat si nu mai compara fotografiile mai vechi cu cele de pe Hi5. Nu da send cu o semnatura electronica in coada, ci parfumeaza o scrisoare, ca sa stiu ca nu ai mai pus alte cuceriri in Bcc.
E drept, nu prea am timp de glezne de porumbei, de vecinii deranjati de creionul chimic, de pus apa la flori, de gandit la tine, de vindecat vanatai de la coate, de alergat pentru slabiri, ori de alergii de la parfum.
Asa ca, zic eu, cel mai bine, comenteaza-mi pe blog :)
$0.75. pui, vita, legume, creveti. 10 minute. 1 an.
Daca cineva mi-ar spune sa descriu cum a fost calatoria mea initiatica, i-as raspunde ca USA are gust de Cup Noodles. Multe arome, ieftina, rapida, se amesteca, bucatile de morcov au gust sintetic, toata lumea le consuma si sunt de provenienta chinezeasca. Insa provoaca dependenta.
Timp de un an de zile, fiertura asta nefireasca a fost pentru mine (pe langa unul dintre cele mai reusite feluri de mancare pe care le pot gati:) ) simbolul departarii de casa.
(pentru a fi sincera pana la capat: Cup Noodles si inghetata Ben&Jerry's.)
Aici, am inceput sa caut cu infrigurare pe rafturile de supermarket orice s-ar fi apropiat ca gust de experienta gastronomo-microundica. Si am gasit. Ceva asemanator. Si, din cand in cand, imi ofer un festin cu taitei uscati, preacondimentati, plini de chimicale, peste care torn apa fiarta. Cu ochii inchisi, cu un zambet tamp pe fata, respir aburii paharului de plastic si ma plimb pe la muzeele din DC, schimb metrourile in NYC, vad caprioare pe marginea drumului in Ithaca.
Zilele trecute, ramasa singura acasa, m-a lovit un dor straniu de Cup Noodles. M-am aruncat pe rafturi, apoi, in bucatarie, cu mainile tremurande am deschis pachetul, am turnat apa si am ingaduit 5 minute pentru producere de reactii chimice. Cu ochii inchisi, cu un zambet tamp pe fata, am realizat:
Prestatia Moldovei la Eurovision m-a facut sa ma simt mandra ca sunt romanca.
Cat despre Elena, intentia buna. Greseala in calcule a fost, de fapt, elementara: fetele din Balcani n-au avut timp sa voteze, pentru ca ele sambata seara sunt in club, preocupate de cum le radiaza soldurile in timp ce danseaza pe mese, dand pe gat tonicul cu lamaie.
Cat despre EBA, pare-mi-se ca a participat pentru Estonia.
Later edit: Si Mircea Lucescu m-a facut sa ma simt mandra ca sunt romanca. Pentru steagul fluturat pe stadion.
Printr-un link al unei FB friend (Ioana C.) am intrat pe acest blog. Si creeaza dependenta :)
E drept ca mai sunt si exemple mai putin fericite, insa sunt exceptii. Si chiar si asa - culoare, curaj, foarte putine genti tinute in pozitia "bratului indicator", un fel de societate secreta, cu reguli nescrise, urban style, energie, oameni vii, relaxati, creativi.
Nu cred ca se prea plimba cu ratb-ul, pentru ca nu te lovesti de ei zilnic, insa exista. Si asta nu poate decat sa ma bucure. In fotografiile acelea (re)gasesc un bucuresti care imi place, care vibreaza altfel, care traieste "mai" unic decat suntem noi obisnuiti.
Ma duc sa dau o raita prin sifonier. (uhm...adica sa scriu la licenta)
Gratie licentelor apropiinde, viata mea sociala capata noi dimensiuni. Augmentate.
Ieri, am reusit sa ajung la Biblioteca Vie CNDB - de la TNB. Daca vreti sa cititi un detinut, o feminista, un corporatist sau o blonda - colectia e larga, iar continutul nu se judeca dupa coperta. Nu am reusit sa citesc pe nimeni ieri, pentru ca erau cozi la imprumuturi. Insa am trecut prin tunelul vietii. Un personaj de acolo m-a intristat un pic atunci cand mi-a zis ca am trecut de adolescenta si nici ca mai pot sa ma intorc. Insa canapeaua de final e vibratila. Daca nu ma credeti, mai aveti ocazia sa beti o limonada, pe fundal de expozitie de sunete, azi si maine.
Apoi, depasindu-mi starea de confort (adica pe un cer partial noros, cu laptop carat timp de 10 ore, somnolenta si neincredere in ce avea sa se intample in restul serii) - am insotit un amic (faradenume in acest entry, pentru ca si asa simt ca produc un sacrilegiu scriind despre asta:) ) la o intalnire a unei societati aproximativ secrete. Intrunnustiucareloc, laonustiucareora, intronustiucarezi. (detaliile le pot oferi la cerere, daca nu va fi cu banat initiatorilor :) )
Buna, sunt simona, si am fost la un "seminar de seductie".
Descrierea este de prisos! Ganditi-va numai la un fel de Hitch autohton, in actiune. Cativa "mentori" - trecuti prin ups & downs ale refuzurilor, imposibilitatii de a intelege femeile, renuntarilor si stanjenelii in ale "agatatului" - au gasit "reteta secreta" de cucerire. Si pentru ca un secret se pastreaza mai bine cand e stiut de mai multe persoane, s-a dus vestea cum ca exista un loc in care cineva iti spune cum sa abordezi o tipa, cum sa capeti incredere in tine, cumsanu, cumsada. Structura oficiala - prelegere, discutii, exercitii si tema pentru acasa. In sesiunea urmatoare, se verifica tema, se trag concluziile si se merge mai departe.
Din punct de vedere tehnic, nu e complicat.
Eh, intrebati-ma pe mine, ratacita pe acolo, daca e sau nu complicat! M-am dus ancorata in cele mai sincere prejudecati. Recunosc. Si in prima jumatate de ora, D-zeu mi-e martor - (El si amicul faradenume) nu cred ca se putea privire mai critica si mai ironica decat a mea.
Oricum as incerca sa descriu - se pierde din farmec. Am sters pana acum un paragraf intreg, pentru ca nu reusesc sa redau "pe bune" ce se intampla acolo - mai ales din sfiosenia faptului ca mi-a fost permis accesul intr-o insula testosteronica frematand a neincredere si intristare, revolutionata, din cand in cand, de catre vreun succes rasunator al celui care "a combinat o tipa in club".
Ah, cum i-am mai judecat! Cum am zambit cu colturile gurii pana la urechea interna!
Pe parcurs, au mai venit 2 fete. La intrarea lor, am simtit tensiunea din aer (e adaugata la montaj, ca nuanta artistica) si incordarea bratelor sprijinind agendele si pixurile care notau ascultatoare cum sa scapi de credintele negative cu privire la femei. In pauza, nu am putut sa nu remarc faptul ca am fost complet ignorata, in timp ce domnii se incercuisera (adica stateau in cerc) si isi dadeau cu parerea la ce ar zice sau ce ar face o femeie. (Oare de ce nu ne-au intrebat pe noi, cele prezente?) Intrand in discutie, am dat de nefiresc, ciudatenie (in traducere libera din "awkwardness") si o oarecare atitudine defensiv-agresiva - simtindu-ma, pentru o clipa, vinovata.
Treptat, am realizat ca n-am sa mai pot scrie pe blog in stilul pe care deja il anticipam - oferindu-le pretiosul sfat de a merge mai bine intr-un bar/biblioteca/autobuz/whatnot in care chiar pot vorbi cu persoane reale, mai curand decat a exersa si a-si imagina cumarfisafie.
Un exercitiu live - in care una dintre cele doua tinere - provocatoare de incordari - a jucat rolul fetei-tinta, "de abordat" - m-a facut sa-mi dau seama cat curaj trebuie sa isi adune pentru asta, cat de nelalocul lor se simt, cat de ingroziti de teama unui refuz. Si i-am apreciat pentru faptul ca se afla acolo, incercand sa invete, sa se dezvolte, sa isi invinga temerile. Si i-am apreciat - pentru ca fiind acolo au facut mai multi pasi decat orice tip aparent sigur pe sine care nu se poate implica intr-o relatie din pricina demonilor personali. Pe alocuri, au dreptate - femeile, privite din directia aceea, sunt fioroase. Pe celelalte locuri, se insala amarnic.
Insa nu era sa le spun tocmai eu asta:)
Asa cum ti-e greu sa ranesti pe cineva pe care l-ai cunoscut vulnerabil, expus, sincer si atat de deschis incat te-a facut pe tine sa te simti fals, asa nu ii mai pot judeca eu.
Iar dintr-un punct de vedere feminin, personal si complet justificabil - primele 5 lectii de ne/urmat - intr-o ordine dezordonata.
Lectia 1:
Fii sincer si un dram autoironic in abordare.
Lectia 2:
Nu vorbi mult sau intruna. In pauzele din conversatie, ea va spune sigur (!) ceva. Continua de acolo.
Lectia 3:
Indiferenta (ta fata de ea) e buna pana la un punct. De acolo, orgoliul ei iti va da planul peste cap.
Lectia 4:
Nu folosi "replici de agatament". Nu folosi cuvantul "agatament".
dimineata tarzie de uichend. mirosul de cafea. lumina care isi face loc prin perdea pana pe pervaz. sa ma trezesc devreme dupa ce m-am culcat tarziu. sa merg pe strada la 8 dimineata, intr-o zi de mai. muzica. sa merg cu troleul. sa stau la fereastra si sa trec pe langa rondul de flori de la universitate. sa ma uit la oameni. sa merg pe jos, pe Splai, inspre Unirea. imi plac. cladirile de pe partea stanga. librariile. hainele noi. hainele vechi care imi amintesc de ceva. cafenelele. imi place.cafeaua bauta pe strada. sa merg repede. sa iau B24 FUN de la scala. sa incercuiesc tot ce mi-ar placea sa vad. sa dansez. cornetul de la inghetata. apusul cand merg dinspre cismigiu spre universitate. poezia. ciocolata. fotografiile alb-negru. imi plac. esarfele. filmele europene. culorile. imi place. Reconstruction. sa scriu. mancarea chinezeasca. aglomeratia de la romana. sa mananc in oras. sa merg la teatru. sa invat noaptea. imi plac. noptile de vara. ferestrele larg deschise. agendele. gentile mari. muzeele. florile. produsele de birotica. termenele limita. imi place. coltul de la paine. mirosul cartilor noi. sa decojesc portocale. primavara. toamna. sa ajung acasa. fosforul ars de la chibrituri. sa desenez. sa las televizorul sa mearga. sa pierd timpul. sa stau pe iarba. sa merg la biserica cand nu-i nimeni. sa fiu intrebata "esti bine?" sa dau refresh pe facebook. 'to do list-ul'. verdele. firescul. nisipul si marea. sa merg cu trenul. ploaia vara. imi plac. tacerile. regasirile. uitarile.
Sunt mandra ca sunt romanca. Insa romanca in Romania mea.
Nu in Romania stirilor de la ora 5, nu in Romania de 1 Mai, nu in Romania care se ingramadeste la aghiazma si la bere, fara sa-si dea seama care e diferenta. Nu in Romania care o tine in brate pe monicacolumbeanu, pe nikita la otv, antena 1 transformata intr-o televiziune de scursura. Nu in Romania de la nora pentru mama, schimb de mame, tradati in dragoste, din dragoste, fata lu' tata, test de fidelitate, goluri si goale. Nu in Romania infometatilor pentru un bon al lui vanghelie, nu in Romania europarlamentarului Elena Basescu, nu in Romania care nu are scopuri, care traieste de azi pe maine, nu in Romania care se umileste, nu in Romania faradecoloanavertebrala. Nu in mizerie, incultura, micime, non-valori, fatarnicie. Nu in incrancenare, pizma, lobotomizare prin telecomanda.
Sunt mandra ca sunt romanca. In Romania mea. In Romania care are credinta si bun simt, in Romania care are oameni frumosi, istorie din care sa invete, Romania in care se aude Ciuleandra, Romania in care oamenii sunt buni si autentici, Romania in care exista arta si cultura, in Romania care merge la teatru, Romania care are parte de carte, in care sunt promovate valorile, in care oamenii pot sa mai creada. Romania pe care vrem sa o lasam copiilor nostri. Romania care nu ma dezamageste.
Da, traim intr-un "land of choice". (ce sper sa nu devina "I had a choice and I chose not to"). Un taram al alegerii intre bine si rau, intre alb si negru, intre inainte ori pe loc. Alegerea intre noi si ei, intre azi si poate maine nu.
Acest entry este un protest. Un protest trist.
Acest entry este o petitie. O petitie catre tine, care citesti. O petitie pe care te rog sa o semnezi fiind omul bun care poti fi, omul care crede in schimbare, omul care stie ca Romania se poate salva. Prin noi.
Mi-e dor de Romania de care mi-era dor cand eram plecata.
Simteam ca ma zgandareste ceva, stiam ca e neplacut sau neinteresant pentru cei din jur, dar n-am putut sa ma abtin. Stranuturile sunt prizoniere in nucleii motori din bulbul rahidian. Si d-voastra, daca ati fi stranut, v-ati dori sa evadati de acolo.
Sa ne indreptam insa privirile catre ochi. Caci ochii care nu se vad se uita. Si nu putem ignora faptul ca ochii sunt oglinda sufletului.
Va rog, nu va dati ochii peste cap cand cititi - acest fapt va ingreuna procesul - si nici nu ma priviti cu ochi rai, judecandu-ma pentru tema aleasa. Incerc numai sa va deschid ochii. Am inteles abia acum, cand vad totul cu alti ochi, faptul ca prea luam ca si cum ni s-ar cuveni, toate accesoriile cu care am fost utilati din productie. Sa luam drept si stang exemplu ochii. Ei vad, asculta, iar uneori - dupa mult exercitiu - reusesc sa si vorbeasca. Nu mai punem la socoteala faptul ca rad si plang pentru noi, se intristeaza, se indragostesc luminandu-se si se racesc dupa o vreme, lasand semne de intrebare in ochii altuia. Fiti ochi si urechi! Ochii isi vorbesc si stau in patru, cu ochii iti vezi visele, cu ei dai de cineva, si din ei sorbi pe altcineva, caruia, mai tarziu, ii lasi semnele de intrebare amintite.
Sa vedem prin ochii lor, care iti arata rasaritul, iti aprind lumina de la baie si iti pun pasta pe periuta de dinti. Dai cu ei de laptop. Si ii tii acolo cateodata o zi intreaga. Chiar si cand ei lacrimeaza timizi. Te incapatanezi apoi sa ii superi cu televizorul, sa citesti, sa scrii, sa-i judeci pe altii, sa citesti preturile de la supermarket, sa citesti printre randuri, sa scrii sms-uri, sa te uiti in alta parte, ori sa ma vezi cu alti ochi.
Pesemne ca ieri ochiul meu drept a aflat ceva. Si nu vrea sa-mi spuna. Pastreaza secretul sub pleoapa. Nu am sa-i scot ochii pentru asta, insa sunt hotarata sa-l ingrijesc - ca pe ochii din cap - pana ma va simti pregatita sa-mi spuna adevarul.
Iar adevarul este ca ochii sunt facuti pentru a privi cerul. Ochii sunt facuti pentru a-i tine inchisi cand esti coplesit de culori. Cu ochii trebuie sa te bucuri, cu ochii inveti (si tot cu ei) sa ierti. Priveste din cand in cand, cu ochii larg inchisi, inspre tine - si cat vezi cu ochii, o intindere de sinceritate. Daca obosesti, dormi si lasa-i sa se zbata pe sub pleoape.
voi reveni cu impresii din partea ochiului stang - asta daca va mai vorbi vreodata cu mine.
unfeldelateredit: maine dimineata (nu stiu cum de s-a inregistrat data entry-ului pe ieri) ma voi trezi cu ochiul drept foarte umflat, iar lumea, asa cum am sa o vad, va aparea in toata micimea ei.
Cu toate ca in genere fug de leapsa, cea propusa de Ioana m-a convins, mai ales prin rezultate :)
Asa va arata coperta primului meu album.
Credits pentru foto: Alda Cravo Al-Saude - "Behind the Wall"
Garcinia kingii este o specie de floare "infloritoare" din familia Clusiaceae-lor, pe care o puteti gasi numai in India, fiind, bineinteles, o specie pe cale de disparitie.
Iar citatul complet i-l datorez lui Steve Jobs
"Almost everything - all external expectations, all pride, all fear of embarrassment or failure -- these things just fall away in the face of death, leavinf only what is truly important. Remembering that you are going to die is the best way I know to avoid the trap of thinking you have something to lose. You are already naked. There is no reason not to follow your heart."
Nu o dau mai departe decat prin difuziune de responsabilitate. Nu veti rezista tentatiei si veti da click-urile necesare, iar dupa ce veti fi surprinsi de rezultate, il veti posta si voi:)
go to Wikipedia. Hit “random” or click here. The first random Wikipedia article you get is the name of your band.
go to “Random quotations” or click here. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.
go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here. The third picture, no matter what it is, will be your album cover.
- a se citi "angajabilitate" acolo unde apare "angajare" - pe alocuri, imi pare ca citesc ce a spus altcineva...poate e vorba numai despre o dedublare, vesnica disonanta timp, spatiu, materie:)
Simona Iftimescu, coordonator LEAP: "Cand apare un cv cu activitati extra-curriculare, este mult mai bine vazut decat un cv doar cu studii universitare"
de Andreea Flintoaca HotNews.ro
Vineri, 17 aprilie 2009, 0:21 Student Burse/Stagii
Link Education And Practice (LEAP) este proiectul unor studenti care si-au pus problema angajarii dupa absolvire, care s-au intrebat cum ar putea compensa lipsa experientei si cum si-ar putea valorifica mai bine cunostintele. HotNews Student a discutat cu Simona Iftimescu, studenta in an terminal la Facultatea de Stiinte Politice si la Facultatea de Psihologie, coordonatoarea proiectului LEAP si o impatimita a voluntariatului si a educatiei non-formale.
Echipa LEAP a lansat un Ghid al Angajarii pe care il vor distribui, gratuit, elevilor si studentilor. Conceputa ca o poveste in benzi desenate, carticica ii aduce in prim-plan pe Andrei - tanarul care descopera educatia non-formala - , Johnny Haifaiv - un campion la frecventat cluburi si terase -, Lolly Jobonly - prototipul studentului care se imparte intre job si studii- si Maximus Primus - echivalentul tocilarului. Tinerii pot gasi in ghid informatii despre voluntariat si educatia non-formala si pot afla cum au contribuit aceste doua concepte in formarea carierei unor oameni de succes.
Voluntariatul sau internship-urile dezvolta asa-numitele "soft skills" pe care angajatorii le cauta
HotNews.ro: Si care a fost concluzia, ce se intampla cu absolventii de facultati care s-au implicat si in activitati extra-scolare?
Simona Iftimescu: Noi am plecat de la problema absolventilor si am ajuns la concepte mult mai ample, care la noi nu erau foarte populare in acea perioada, si anume "angajare" si "educatie non-formala". Acestea arata ca actul de implicare in voluntariat sau internship-uri, care te leaga, cumva, de viata reala, dezvolta acele abilitati generale, asa-numitele "soft skills" pe care angajatorii le cauta. E drept ca scoala iti dezvolta o gandire analitica, critica, depinde si in ce domeniu inveti, numai ca, in partea asta de implicare extra-curriculara, ai ocazia sa capeti experienta aia de viata pe care nu o poti obtine printr-un job sau doar mergand la scoala.
M-am intors cu inima deschisa, cu dor de casa, cu dor de oamenii de aici
HotNews.ro: Ce crezi tu ca i-ar motiva pe tinerii care participa la activitati de educatie non-formala si isi termina si o facultate sa ramana in tara si sa nu plece in strainatate?
Simona Iftimescu: Este o cultura a voluntariatului care se creeaza la un moment dat. Cand ai intrat in zona asta de voluntariat sau de lucru fara plata care, in general e foarte rau vazut. Majoritatea se gandesc: "Bun, si mie ce-mi iese din asta?". Poate ca nu iti ies bani, sau nu iti ies lucruri vizibile imediat, insa cand esti in tara, te raportezi altfel la oamenii din jurul tau. Iti spun foarte sincer ca am fost plecata si nu as fi ramas acolo pentru nimic in lume, m-am intors cu inima deschisa, cu dor de casa, cu dor de oamenii de aici, asa cum stiam ca i-am lasat. E drept ca acolo oamenii sunt mai senini si mai deschisi, dar nu e limba ta si nu se simte la fel. Aici e altceva, simti ca faci ceva pentru tine, pentru ai tai si cred ca oamenii care simt asa vor ramane aici, indiferent de criza.
Educatia non-formala este liantul dintre scoala si viata reala
HotNews.ro: Crezi ca exista vreo sansa ca educatia non-formala sa devina o alternativa la educatia formala, institutionala?
Simona Iftimescu: Ca alternativa de inlocuire, nu. E foarte important sa mergi la scoala, iti creeaza o baza teoretica uneori solida, alteori nu, depinde de fiecare ce vrea sa ia din scoala. E important sa deprinzi o gandire analitica si cunostinte pe care sa le aplici apoi in educatia non-formala, care este liantul dintre scoala si viata reala. E un loc in care ti se permite sa te dezvolti pe mai multe directii. niciuna dintre formele de educatie nu este perfecta, asa ca imbinarea dintre ele este cea mai buna cale.
Sunt o punga de plastic, nascuta intr-un proces de productie industrial, bine automatizat si perfectionat in timp prin comenzi de computer. O punga de plastic. Alba.
Am sperat sa ajung in vreun magazin "de firma", sa privesc lumea pentru o vreme din vreo cafenea din Dorobanti. Sa simt mirosul de piele bovina al scaunului din dreapta. Sa ma pierd prin vreun cotlon al unei vile din Pipera.
In schimb, m-au imprimat fara voia mea cu simbol de hipermarket. Alaturi de alte 50,000. Legate in pachete compacte. Auzisem ce li se intampla acolo celor ca noi. Eram bruscate. Sifonate. Oricat de mult frematam cu toatele, nu impresiona pe nimeni. Sticle, pungi de chipsuri, creme, bulion, produse de ingrijire feminina, macaroane, zahar, detergenti.
Ma impacasem cu ideea. Imi asteptam randul. Mai oftam din cand in cand, cu fiecare transa noua ce ne parasea. Auzisem ca ne atarnau cu mainile suspendate aiurea si se asteptau sa rezistam presiunilor la care eram supuse. Unele facusera un juramant de abstinenta. Refuzau pur si simplu sa se deschida. Nu-si prea pierdea nimeni timpul cu ele. Erau smucite si aruncate pe jos.
Am crezut ca totul se va schimba atunci cand au hotarat ca suntem valoroase - ne incapatanam sa nu ne degradam in natura mai devreme de 150 de ani - pe 10 bani - si ca lumea va incepe sa ne pretuiasca, ca vom dezvolta relatii de lunga durata cu cei care platesc pentru noi. Ne-am inselat. Au continuat sa ne foloseasca in cel mai josnic mod.
Iar acum, meditez la toate acestea in plin proces de reciclare, imbratisandu-mi noua vocatie -ca punga de gunoi.
la mine-n cartier, chiar langă piaţă, e parcată o dacie neagră. doar în
weekend. și în unele dimineţi. are capota ridicată. și-năuntru este plin de
cărţi. ...
Autor: Andrew Davidson Rating: Editura: All Anul apariţiei: 2009
Traducător:Teodor Fleşeru 493 pagini ISBN: 973-724-213-6 Recunosc, am
început lectura rom...
Programul se va desfaşura sub forma unei dezbateri de tip panel între
reprezentanţi ONG, ofertanţi de educaţie non-formală, ai angajatorilor şi ai
mediului...
ScienceDaily (2009-11-06) — Common experience tells us that particular
scents of childhood can leave quite an impression, for better or for worse.
Now, res...
